A fost doar un vis
Nebunie
Simt cum inima-mi vrea să cedeze. Sângele-mi încetineşte iar venele-mi devin uscate. Suflarea- mi este rece, iar ochii mi se inchid .
Mă scufund intr- un abis demonic. Liniştea mă înnebuneşte. Albul îmi invadează mintea cu fiecare secundă care trece. Îmi invadeaza trupul pentru a-mi fura şi ultima secundă de viaţa. Pentru a-mi fura sufletul şi ultima suflare ...
Oare acesta este momentul?
Acesta este sfârăşitul meu? Să pier şi toţi cei dragi mie să mă învelească cu ţărână şi apoi să mă uite că şi cum nu aş fi existat. Să-mi ştearga din memorie amintirea-mi. Să fiu singur în această pustietate. Să-mi văd trupul îmbracat în mătase intr-un sicriu şi sufletul dansând undeva prin cimitir e chinuitor. Îţi vine să urli cănd vezi că persoanele cu care ai stat o viaţă, sub acelaşi acoperiş nu varsă vreo lacrimă la mormântul tău. Nimănui nu-i pasă de salcâmul ce creşte lângă mine. De aş mai putea plange ...
De aş putea ...
De aş putea sa-mi iau ramas bun. Să o mai mângăi încă o dată şi să pot să o iubesc din nou doar în felul meu. Să-i mai văd o dată chipul şi zâmbetul. De aş putea să văd cât m-a iubit şi să văd că nu mă va uita niciodată. Să ştiu că este în siguranţă şi că nimeni nu va mai îndrazni să-i facă vreun rău, dar nu toate visele pot deveni realitate.
Vreau să ...
Vreau să simt ce am simţit cândva. Să-mi simt durerea-n palme şi să simt frigul de afară. Să-i simt atingerile fine şi să o simt pe ea. Vreau să ma trezesc mâine dimineaţă şi să spun :
A fost doar un vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu